tag:blogger.com,1999:blog-35595900621376782602024-03-14T00:09:00.198+02:00re-esentzeBlog pentru suflete. De toate felurile.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.comBlogger42125tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-19370882495218764192012-05-09T16:44:00.000+03:002012-05-09T16:46:41.687+03:00Dialoguri interzise: Unicul deţinător de rai<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3-6vRR1QwCfZSeBLbfFOEgBCVop16qMMNbbPSpZFS1PZCen_gZqEnd1Nvc0QoPchwV2C_uGQ2W-bLYF8j7EHTh-KfoDRO-ld24K2BDpJZfVevL5BQPDu1Xp1qk87NXEKJPXjvNpjBP5E/s1600/heaven_digital-1280x800.jpg" imageanchor="1" style="clear:left; float:left;margin-right:1em; margin-bottom:1em"><img border="0" height="125" width="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3-6vRR1QwCfZSeBLbfFOEgBCVop16qMMNbbPSpZFS1PZCen_gZqEnd1Nvc0QoPchwV2C_uGQ2W-bLYF8j7EHTh-KfoDRO-ld24K2BDpJZfVevL5BQPDu1Xp1qk87NXEKJPXjvNpjBP5E/s200/heaven_digital-1280x800.jpg" /></a></div>
- Mai stai!
- De ce să stau? Imi cânţi din nai?
- Eu, dacă vrei, îţi cânt din rai.
- Cum, tu ai rai?
- Şi nu doar unul... chiar mai multe!
- Păi, dă-mi unul şi mie! Poate aşa vom face iar filosofie.
- Dar nu cred că poţi cânta dintr-unul. Vezi tu, lucrurile simple au o încărcătură misterioasă aici.
- Cum poate fi atât de greu? Gândeşte-te eu am dansat!
- Intr-adevar, nu neg "talentele" tale. Dar raiul, dragul meu, e unic. Imaginează-ţi planeta ca o sală de concerte şi la o singură suflare, la o singură vibrare a corzii, tot pământul începe să danseze. Oamenii buimăciţi la început îşi revin şi ţin ritmul şi apoi, într-o nebunie totală, totul, dar absolut totul, se acoperă de culori ca şi cum ar fi îmbrăcaţi în curcubee. Cam asta e. Aşa că spune-mi, cum pot să dau eu raiul pe mâna ta?Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-29551238047652048442010-06-06T23:41:00.005+03:002010-06-07T00:04:21.543+03:00Griji cotidiene<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKY9-eBHTM-M89k2ciaRsAU8C2Ye-dbaZgokEUeCJIyAHLm6cSeMv_V1KUBKZMDelVpztGmj9m8B9VwotIBNov5QWShg9nMBMpkhN1fK5-JfhsyVyJQhyyWiMM5aAJCgC3pFPd9WWrEEU/s1600/pe-prispa-894.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKY9-eBHTM-M89k2ciaRsAU8C2Ye-dbaZgokEUeCJIyAHLm6cSeMv_V1KUBKZMDelVpztGmj9m8B9VwotIBNov5QWShg9nMBMpkhN1fK5-JfhsyVyJQhyyWiMM5aAJCgC3pFPd9WWrEEU/s200/pe-prispa-894.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5479768615127671330" /></a><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Implozie deodată, deocheată și hilară,<br />Doar noi rămăsesem cu inimile pe afară,<br />Restul se-aventurase în case cu prispă.<br /><br />Ne-adăpostisem amandoi sub o floare rară,<br />Scăparăm de a razelor de soare ocară,<br />Dar ea ne-a trădat cu facuse iarba odată.<br /><br />Ca răzbunare i-am mîncat tulpina,<br />Scobindu-ne în dinți cu petale,<br />Imploziile deocheate și casele cu prispă<br />Le cărăm și-acum în spinare.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-90186816986961152602010-05-26T19:31:00.004+03:002010-05-26T20:05:24.490+03:00My generation<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbU-fBIXMzkHrQO5t53dF5jP1zsOkW6n4vEW9j2_qv6b63UbrJt-M7gaTTRMlmpKq8ZBuuYyjYpjHzpXVDMD1F0EsKD5Y9F1vV5YwiRE-DaOwqk-QOLkO58R-3ENgAnKqKxfyoGNpEJBM/s1600/ilove80s.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 186px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbU-fBIXMzkHrQO5t53dF5jP1zsOkW6n4vEW9j2_qv6b63UbrJt-M7gaTTRMlmpKq8ZBuuYyjYpjHzpXVDMD1F0EsKD5Y9F1vV5YwiRE-DaOwqk-QOLkO58R-3ENgAnKqKxfyoGNpEJBM/s200/ilove80s.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5475625537212047138" /></a>Născuţi la sfârşitul anilor 70 - începutul anilor 80, vedem acum în anul 2010 cum casa parinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci cand au cumparat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.<br /><br />Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru că "noi nu ştim nimic".<br /><br />Suntem ultima generaţie care a jucat Ascunsa, Castel, Raţele şi Vânătorii, Ţară ţară vrem ostaşi, Fugărita pe animale, Lapte gros, Pac Pac, Hoţii şi vardiştii, ultimii are au strigat "Un, doi, trei, fuga după ei" şi "Cine nu-i gata, dau cu lopata", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) şi primii care am văzut desene animate color.<br /><br />Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă.<br /><br />Baieţii şi-au scris numărul fotbalistului preferat cu pasta de dinţi pe tricou, iar fetele şi-au cusut pe blugi steluţe şi inimioare.<br /><br />Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere şi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.<br /><br />Am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză şi am cântat MULŢI ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări.<br /><br />Spuneam mişto şi fain în loc de cool.<br /><br />Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas ... şi cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.<br /><br />Ne uitam la desenele animate de la italieni şi ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro.<br /><br />Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu "Titan Ice... altă viaţă", delicatesă culinară erau considerată îngheţata Tango cu vanilie şi ciocolată, iar pistoalele cu apă erau înlocuite cu succes de clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală...<br /><br />Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys, şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba, şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Pe ei dacă îi întrebi, "muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, oricum!"<br /><br />Am băut Cico şi sucuri de la TEC fără să ne fie teamă că au prea multe E-uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.<br /><br />Noi am înjurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, şi poate că tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de "dulce".<br /><br />Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris şi jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.<br /><br />Abia aşteptam la chefuri sa jucam Flori, fete sau baieţi, sau Sticla, sau Adevăr sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupăm PE GURĂ pe cine "iubeam".<br /><br />Noi suntem cei care încă au mai "cerut sau li s-a cerut prietenia", care încă roşeam la cuvântul "SEX", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în cap la trecători, care am completat mii de oracole, sperând ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine îţi place?" ca ne place de el/ea.<br /><br />Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm.<br /><br />Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care am crescut cu basmele din "Abracadabra" şi cu emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş".<br /><br />Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers...<br /><br />Daca eşti de-al nostru... Felicitări şi PUMNUL STRÂNS în continuare...<br /><br /><br />PS 1: Ei... cum te simţi acum? :) Pun pariu că ai un zâmbet în colţul gurii!<br /><br />PS 2: Mulţumesc JandyBoy pentru manifest. Coarne, frate!Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-11815290488854509372010-05-21T14:50:00.003+03:002010-05-21T15:04:25.880+03:00Pansamentul IÎncă rănit din lupta cu pitbullul de aseară, se retrage într-un colţ şi îşi adună forţele. Ultimii 3 ani tumultoşi, îi umpluse geamantanul cu tot felul de amintiri, iar acum îl poartă cu el peste tot. Şi l-a legat cu lanţ de picior de frică sa nu îl piardă.<br />Ultimii kilometri sunt cei mai importanţi întotdeauna, de aceea folosea acest răgaz să se întremeze. Apelase chiar la un medicament vechi, misionită, folosit cu succes în trecut, dar nici el nu a reuşit să stopeze sângerarea. Ştia că singura şansă e pansamentul de cuvinte.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-4019177501641252652010-05-18T17:06:00.005+03:002010-05-18T20:29:57.414+03:00Divagaţie sărată<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_oEJS60rMqAA6HgNPoRSWcWnREKChPJ27wrGwz8dYnn-Xt6OBiQl9ScoA81-9fM0eNK7i62l0LkQ9itro3h336SoXK0LNYUbfDQ1tBiLx1qfgfV3FTVj6yTvhyzgRC5z_2A3s7fTsdK0/s1600/sea_moon.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_oEJS60rMqAA6HgNPoRSWcWnREKChPJ27wrGwz8dYnn-Xt6OBiQl9ScoA81-9fM0eNK7i62l0LkQ9itro3h336SoXK0LNYUbfDQ1tBiLx1qfgfV3FTVj6yTvhyzgRC5z_2A3s7fTsdK0/s200/sea_moon.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5472663299427314306" /></a><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Nostalgica lună mă străpunge<br />Cu coastele ei diafane,<br />Mă ghemui în versuri şi strig către mare:<br />"Albatrosul meu negru iar moare!"<br /><br />C-un ultim efort tot valul<br />Imi scapă durerea de rime nocturne,<br />Imi prinde călcîiul şi-l trage-n adîncuri,<br />Gem de plăcere: Sunt în altă lume!<br /><br />Am aripile albe acum, albe ca spuma,<br />Dar roţile-mi sunt dezumflate,<br />M-a prins rîzînd pe plajă nostalgica lună<br />Şi mi le-a spart cu coastele ei diafane.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-36340205615106495382010-05-02T17:56:00.002+03:002010-05-02T17:59:49.921+03:00Logică<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg3uqHedNrDPsZY3_k-m3axRPcT0XXLeKC1kb3W5cAbBzqb55xXA1AFE_kjMAjRFG83mN1yffoVS-QsKrpWZfrCbq_k1OO1wnDFBkYbs2Ps_q0SYtDvXzPWft5jzzPd0bcmSxov_cn6x8/s1600/earth.gif"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg3uqHedNrDPsZY3_k-m3axRPcT0XXLeKC1kb3W5cAbBzqb55xXA1AFE_kjMAjRFG83mN1yffoVS-QsKrpWZfrCbq_k1OO1wnDFBkYbs2Ps_q0SYtDvXzPWft5jzzPd0bcmSxov_cn6x8/s200/earth.gif" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5466687523678445922" /></a><br />Contrar tuturor aparenţelor, planeta nu se învîrte, ea stă pe loc. Vă daţi seama că dacă s-ar învîrti toţi am fi nişte ameţiţi?Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-78113691705391162362010-04-30T21:19:00.006+03:002010-05-02T17:55:15.840+03:00Traducător. În devenire<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhong5dGiJZcofksNUfpf3wSmMfRapbq62yVyYJ66-NsS4n7lcV4tOftYdR0ZtTBxcAsSB0I8N59Zmo38loQf2REkRzvKpMHriImYdGYjYV8HAnlezg_u1x-2BG3mFBgYyoj0VmTkYxfqs/s1600/tricou-roblogfest.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhong5dGiJZcofksNUfpf3wSmMfRapbq62yVyYJ66-NsS4n7lcV4tOftYdR0ZtTBxcAsSB0I8N59Zmo38loQf2REkRzvKpMHriImYdGYjYV8HAnlezg_u1x-2BG3mFBgYyoj0VmTkYxfqs/s200/tricou-roblogfest.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5465999251530109234" /></a>Cu mine în mine sap căutând cuvintele. Cele mai simple şi cele mai neînţelese. Poate aşa îmi găsesc şi eu un rost: traducător autorizat de inimi. Târnacopul mi se înfinge adânc agăţat de un nou cuvânt. Pentru astăzi: INEFABIL (care nu poate fi exprimat în cuvinte). Şi atunci, dacă într-adevăr există acest cuvânt, ce rost mai are să mai scriu?Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-17284556400539893912010-04-28T21:40:00.003+03:002010-04-28T22:03:02.914+03:00Abscons<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzTgssjXdFmVv0gfTFkdabUoC5pa3QThtTi-HEnVvK5a8Y6AyMZREPvs-nNanjFK84J_bDz1KUFi9OVlbYdMVDTkSCtu40a9iZ_URq88k5nLI6Dy1PIhClUm2puiOL0AoLWdxqeRRZS9I/s1600/ink.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 180px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzTgssjXdFmVv0gfTFkdabUoC5pa3QThtTi-HEnVvK5a8Y6AyMZREPvs-nNanjFK84J_bDz1KUFi9OVlbYdMVDTkSCtu40a9iZ_URq88k5nLI6Dy1PIhClUm2puiOL0AoLWdxqeRRZS9I/s200/ink.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5465265786470962082" /></a>E 2 noaptea şi caut călimara cu cerneală să mă împuşc în mână. N-am mai scris demult despre mine şi despre cerneală. O simt cu îmi mângâie mână desenându-mi de obicei literele O. şi U., ca nişte prescurtări existenţialiste. De cele mai multe ori, când îmi pun fesul antemporal şi înfrunt secunda, alerg la primul izvor cu vise şi încerc să-mi şterg tatuajele imaginare. Însă ele, literele, prescurtările, rămân acolo urmărindu-mă toată viaţa. Doar cerneala din când în când îşi mai schimbă culoarea.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-11757198777165153132010-04-10T13:52:00.003+03:002010-04-10T14:12:26.383+03:00SiguranţăM-am înfipt în buzele ei ca în nişte airbaguri frontale în urma accidentului provocat de culoarea neobişnuită a frunzelor. Nu erau verzi, ci căpătaseră o nuanţă roză-liliachie exact ca ochii ei. Într-adevăr nu putea fi de prin partea locului. Dovadă stătea umbra care, în disperare de cauză că nu se putea afirma, mima iubirea prin sărut şi îmbrăţişări tandre. Centura de siguranţă lipsea, aşa că în cîteva secunde am arhivat viitorul. Asta ca să pot compara în trecut ce s-a întâmplat în viitor.<br /><br />PS: Dacă nu înţelegi ce se întîmplă să ştii că mă scurg fluid din Viitor.<br /> Destinaţia curentă: Prezent. <br /> Destinaţia viitoare: (cel mai probabil) Trecut.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-73065341069096184392010-03-30T12:34:00.003+03:002010-03-30T12:58:53.699+03:00Azi, violet.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWQTFnh1v1Jo2-jcskmqiiChp0BMu_IT2Wv1Ou7cw-jsB2D8qzU-aRBPbHhOrznLXbavWDgXjWt-tmYN_BaGHQic4fY3b2Sn-rsgLlDIOMSeZtCZ4BREPvzI_svfDrpI1Ez50r7gZiZKk/s1600/deep-violetb.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 171px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWQTFnh1v1Jo2-jcskmqiiChp0BMu_IT2Wv1Ou7cw-jsB2D8qzU-aRBPbHhOrznLXbavWDgXjWt-tmYN_BaGHQic4fY3b2Sn-rsgLlDIOMSeZtCZ4BREPvzI_svfDrpI1Ez50r7gZiZKk/s200/deep-violetb.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5454361939987042946" /></a><br />Constat o uşoară schimbare: destinul, deşi obtuz, mi s-a înmuiat în vise colorate. Astăzi explorez culoarea violet. Nu, nu, nu ... nu are nici o legătură cu flacăra. O cuprind între inimi şi încerc să o sparg. Când reuşesc o transform în baloane de speranţă umplute cu heliu. Ca să nu se îndepărteze prea tare le pun căpăstru şi plec la plimbare cu Oana prin parc. Dii, baloon! Orizontul deja e roz.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-61506350572852834632010-03-30T00:08:00.006+03:002010-03-30T00:30:40.095+03:00Semizeu<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcwcAW2LmSQt4Y2bMCx74tMPmha0qN8qw-pdakfOgQrptMoB80BiNDK6PwSZeP4T2o5GAOaVwOMfZMrO3wtc6rbiBEpZHCrJxM0e7ziON62WsV5Mbc7kcYBSBR4YOOqql6bj1PXFM_GlQ/s1600/shiva1.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 174px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcwcAW2LmSQt4Y2bMCx74tMPmha0qN8qw-pdakfOgQrptMoB80BiNDK6PwSZeP4T2o5GAOaVwOMfZMrO3wtc6rbiBEpZHCrJxM0e7ziON62WsV5Mbc7kcYBSBR4YOOqql6bj1PXFM_GlQ/s200/shiva1.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5454171249535053442" /></a><br /><br />Povestea mea e una fericită. Am intâlnit un zeu și l-am sărutat pe gură. Iar el s-a dezbrăcat de pielea lui galbenă și a dormit lângă mine. Dimineață, din când în când în când mai bea nectar amestecat cu lapte. Lipsa de calciu îi provoacă dependență și încet, încet mă consumă în totalitate. Jumătate om, jumătate zeu, tu ești tot al meu.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-35606250500272565222010-03-23T17:35:00.001+02:002010-03-23T17:35:39.225+02:00PalpitaţiiAm palpitaţii. Împreună cu dungile pernelor fredonez Foo Fighters. Cine îmi suflă în gene? Ştiu, nu e vântul, ci visul. Cu el m-am măritat aseară când tu dormeai, dar tot pe tine te ţineam în braţe ca o amantă celebră. Faci în mine multe inimi. Te iubesc.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-16468199238224823592009-05-19T23:47:00.008+03:002009-05-20T00:13:36.583+03:00Eu, zburînd, întîlnindu-te<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYeaOZBpEHSrIvLhBY-yVsUCB9C8977jpnN3uQSLDQjJaIQQYJEgM-EA1ShA8O_xmv4Dfj2xHEHy2irbO4keqH4V7uW_H2ipRJNEeriVLjv2UPQY6GCwMYIpewfNfDGllIYO3aFYYHtkk/s1600-h/doi-pinguini-49685.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5337645576541696146" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 200px; CURSOR: hand; HEIGHT: 146px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYeaOZBpEHSrIvLhBY-yVsUCB9C8977jpnN3uQSLDQjJaIQQYJEgM-EA1ShA8O_xmv4Dfj2xHEHy2irbO4keqH4V7uW_H2ipRJNEeriVLjv2UPQY6GCwMYIpewfNfDGllIYO3aFYYHtkk/s200/doi-pinguini-49685.jpg" border="0" /></a> Zbor în ore lungi<br /><div align="center">Tras în criminale dungi. </div><div align="center"><br /> </div><div align="center">Tu mă prinzi de aripă</div><div align="center">Cu privirea searbădă.</div><div align="center"><br />Te sărut prea mult</div><div align="center">Pînă te transform în vînt. </div><div align="center"><br /> </div><div align="center">Fugi, alergi nebună</div><div align="center">Călare pe lună.</div><div align="center"><br />Nimeni nu mai simte<br />Baia de cuvinte.</div></div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-84514236574379595632008-03-15T15:07:00.005+02:002008-12-14T09:47:26.335+02:00Despre nişte roboţei ruginiţi<div align="justify"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJldkrCZ4iWIE8i-3aHYZNGkCVtpqh7GlWFGNcB1WoKgyQ9hekK-YVSgT6oD6l5EaORUJwApPvC-xNfpJVYalp8yjbES1IYz9TBgqDLMKN4_5vE330mYbqKTypKmu3YUU-XdserwRgSuU/s1600-h/robot.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5177972387816453362" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; CURSOR: hand" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJldkrCZ4iWIE8i-3aHYZNGkCVtpqh7GlWFGNcB1WoKgyQ9hekK-YVSgT6oD6l5EaORUJwApPvC-xNfpJVYalp8yjbES1IYz9TBgqDLMKN4_5vE330mYbqKTypKmu3YUU-XdserwRgSuU/s320/robot.jpg" border="0" /></a><strong>Avertisment</strong>: Acest text se adresează numai anului IV Jurnalistică, Univ. Al.I.Cuza Iaşi<br /><br /></div><div align="justify"></div><div align="justify">Nu mi-am propus niciodată să scriu despre cineva anume, adică vreun text să aibă vreo ţintă precisă. Însă acum, acest lucru trebuie menţionat.</div><div align="justify">Nu mi-am imaginat vreodată că frustrările de conştiinţă ale unei colege expuse pe un <a href="http://biancagrigo.blogspot.com/">blog</a>, pot cauza atîtea reacţii din partea altor colegi. Dar consider că acest lucru e normal. Există caractere şi personalităţi diferite şi e logic ca toţi să aibă un drept la replică.</div><div align="justify">Pentru mine toţi sunteţi egali. Evident am şi eu simpatiile şi antipatiile mele. Dar desigur, cu toţii le avem. Şi eu am bîrfit alţi colegi (apropo, bîrfa nu au inventat-o femeile, ci a fost inventată de oameni), şi eu am dat supranume unora, cum de altfel, cred că marea majoritate au făcut, fiecare în bisericuţa lui. Însă de aici şi pînă la a condamna pe cineva că îşi exprimă regretele că s-a comportat într-un anume fel cu colegii de facultate este "inechitate sociale, domnule!" cum ar spune un celebru personaj. Serios, în ogrăzile noastre cresc destui curcani ca să judecăm gîştile vecinului. </div><div align="justify">Majoritatea dintre voi ştiţi că eu sunt la a doua facultate. Însă ce nu ştiţi este că de la acea facultate eu am rămas doar cu 3 prieteni. Mi-am dat seama prea tîrziu că a fost doar vina mea. De aceea nu o condamn pe Bianca sau pe oricare dintre voi. Deh! capriciile vîrstei. În schimb, mă bucur pentru ea ca şi-a dat seama de acest lucru, chiar dacă acum este poate mult prea tîrziu. E un semn de maturitate. Eu deja mi-am ales cei 3 prieteni de la această facultate. Tu ai făcut acelaşi lucru?</div><div align="justify">Mi-ar fi plăcut şi mie să găsesc asemenea subiecte care să stîrnească atîta vîlvă între colegii mei jurnalişti. Felicitări Bianca, pentru că ai reuşit să agiţi o masă amorfă!</div><div align="justify"></div><div align="justify"><br /></div><div align="justify">P.S.: Da-ţi-vă jos scheletele metalice şi veniţi la banchet şi la cursul festiv. Să bem, să dansăm şi să ne distrăm măcar o dată. Fără resentimente sau fiţe. Veţi vedea că pe lîngă cei 3 prieteni, acestea vor fi singurele amintiri care vă mai rămîn de la această facultate.</div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-87538036705342561152008-03-06T11:49:00.008+02:002008-12-14T09:47:26.481+02:00Inorogi nebuni<div align="justify"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPIvTuMyO_dtnNP9DFP_JGRdlta8UuBAvb-qQN2pLpj49czZ5rls0Lrspx2A9Od1yIVxYrgb166SgvcJwTLVLttcsaWQa9I1Djxb8Dv9UvA9LUQ3j3_c8j9UlSUQp9xcEDHwNcsTn0NnI/s1600-h/unicorn.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5174568044278252770" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; CURSOR: hand" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPIvTuMyO_dtnNP9DFP_JGRdlta8UuBAvb-qQN2pLpj49czZ5rls0Lrspx2A9Od1yIVxYrgb166SgvcJwTLVLttcsaWQa9I1Djxb8Dv9UvA9LUQ3j3_c8j9UlSUQp9xcEDHwNcsTn0NnI/s320/unicorn.jpg" border="0" /></a>Doar inorogul s-a mai înfipt în mine. Sălbatic, dezorientat, fără precizie îmi sparge splina. Eu încerc să-l fac să înţeleagă că nu cunosc toate simţurile lumii. El nu percepe vorbele, ci doar gesturile. A surzit în timpul bombardamentelor de aseară. Totuşi, mîinile mele descriu un cerc imens, ca un fel de inimă transparentă. Se văd venele şi arterele sclipind în bătaia soarelui (interior). La un moment dat, se retrage şi galopează nebun, căutînd o altă mentalitate.</div><br /><div align="justify">Eu mă agăţ de piciorul aceleiaşi fete, ce mă duce la aceeaşi casă. Mă întinde în acelaşi pat şi îmi pictează braţul stîng cu acelaşi corn de inorog.</div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-61818641738468199452008-03-05T16:22:00.003+02:002008-12-14T09:47:26.685+02:00Primăvară<div align="justify"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp67M6ePY4Y-KrJSrQ9NGEB4sP8Dp0WDDw-SmpfJs0JO8MJwqZ5AdTwK_MmjIGJ5YVv6xRZMiLahWsGkmEcKFtL39f6e2sQCBt68_bZ5ePqE3M8KhIz4-zJ33xaH0Vc-9gqOo0lxrU5yE/s1600-h/sun.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5174279126123218114" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; CURSOR: hand" height="152" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp67M6ePY4Y-KrJSrQ9NGEB4sP8Dp0WDDw-SmpfJs0JO8MJwqZ5AdTwK_MmjIGJ5YVv6xRZMiLahWsGkmEcKFtL39f6e2sQCBt68_bZ5ePqE3M8KhIz4-zJ33xaH0Vc-9gqOo0lxrU5yE/s320/sun.jpg" width="176" border="0" /></a>Mi-a intrat în vene primăvara. Uşor nesimţită. S-a furişat pe sub haină şi s-a injectat singură. Nu-mi pare rău, sînt mai fermecător şi mai vesel ca înainte. Lucrurile îmi zîmbesc şi eu la fel lor. Nu am luat-o razna, ci doar sînt puţin mai uşor. Mă ridică vîntul repede şi am senzaţia unui zbor electric alimentat la culoarea verde. Veioza din cameră clipeşte şi mă aplaudă în linişte.<br /></div><div align="justify">Efervescent, fac declaraţii de dragoste care sparg timpanele Oanei. Apoi mă apropii de ea, o mîngîi pe burtă şi îi şoptesc versuri din Şuie Paparude. </div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-91195643907331810932007-11-17T11:44:00.000+02:002008-12-14T09:47:26.872+02:00Întrebare erotică<div align="justify"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUJqYsCajMNJ765pczxWfm9waO5X4KaTTemyNhBNon9OST8qjmXgrb3aUOQuL7IfMOExlmutRZ4jrGhBsF7vDQMv6uPCvpCTFEw9xRxsMqB2Vw8nhA65BXvWlrzAogONZLcfaB8Tmm7WM/s1600-h/vrei+portocale.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5133743387076341698" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 146px; CURSOR: hand; HEIGHT: 143px" height="276" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUJqYsCajMNJ765pczxWfm9waO5X4KaTTemyNhBNon9OST8qjmXgrb3aUOQuL7IfMOExlmutRZ4jrGhBsF7vDQMv6uPCvpCTFEw9xRxsMqB2Vw8nhA65BXvWlrzAogONZLcfaB8Tmm7WM/s320/vrei+portocale.jpg" width="268" border="0" /></a>-Doar o ultimă întrebare mai am şi apoi te las liberă să zbori unde vrei tu, i-am spus uitîndu-mă în ochii ei şi încercînd a înţelege refuzul. Ea m-a privit reticentă, neştiind ce să răspundă. Poate că nu vrea totuşi să zboare? Mă frămînta acest gînd, dar nu cred că era suficientă presupunerea. </div><div align="justify">-Doar una singură, una scurtă şi intimă, i-am şoptit trezind puţin tăcerea, care adormise între timp: Vrei portocale?<br />Vreo cîteva secunde a rămas stupefiată, apoi a înţeles totul. S-a apropiat de mine şi m-a muşcat de gînduri. Pielea nervoasă a ripostat imediat, burzuluindu-se, dornică în acelaşi timp de atingere. Cele două portocale argintii pe care le pregătisem în eventualitatea unui răspuns favorabil, stăteau rezemate într-un colţ şi bîrfeau. Patul cameleonic fremăta şi el de dor, arcurile anchilozate tresărind la auzul cuvintelor de dragoste. Săracele, nu mai facuseră de atîta timp gimnastică!<br />Eu însă mă ghiftuiam cu colosalele pulpe dezgolite ale Ioanei (nu făcusem încă cunoştinţă, fiecare dintre noi denumindu-ne după cum vroiam) şi îi explicam teoriile evoluţioniste ale amorului. Patul cu dor, de dor, ne-a prins ca într-o menghină, încît sînii i-au explodat revărsîndu-se peste sutienul brodat cu flori virtuale şi miros a iasomie. Părul susţinut de fluturi a început să transpire, iar noi, în cele din urmă, sfîrşeam contopiţi în sărutul lui Brîncuşi. Camera roşiatică era de fapt, un loc al alfaerotismului extrem, un loc al exprimării dorinţelor erotice primordiale. Nimic nu semăna cu ceea ce fusese înainte, nici veioza ce se aprindea odată cu pulsaţiile inimii, nici dulapul copleşit de şoapte, nici pereţii scrijeliţi de unghii naive.<br />Apoi, într-un final, am făcut dragoste.</div><div align="justify">P.S.: Acum totul e bine. Mi-am ferecat bine inima cu vreo trei poezii de dragoste care o ţin pe I-Oana (după conceptele i-phone sau i-car) închisă. Ea nu se plictiseşte niciodată. De la văruitul pereţilor acum a trecut la rebranding. Îmi decorează inima după ultimile tendinţe, undeva între futurist şi clasic, undeva între preiubire şi postiubire, undeva unde se poate naşte şi unde poate muri. De dragoste. </div><div align="justify"> </div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-33440488738742113412007-10-16T16:28:00.000+03:002008-12-14T09:47:27.177+02:00No undo<div style="text-align: justify;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0kfXnPpvUDFUoeHVPuarU67QEpbca8dnBdPBAjzJtDxN_W1-3bfblJ_4kvxMFOFBQb4px1l_t6GKrLbznOSanYFEG98WkC30a_chZWvlrCVI3BtOXa9ud8e8x9JCJO9beGtqNAS-d62w/s1600-h/star.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 152px; height: 107px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0kfXnPpvUDFUoeHVPuarU67QEpbca8dnBdPBAjzJtDxN_W1-3bfblJ_4kvxMFOFBQb4px1l_t6GKrLbznOSanYFEG98WkC30a_chZWvlrCVI3BtOXa9ud8e8x9JCJO9beGtqNAS-d62w/s320/star.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5121933872671168194" border="0" /></a>Cine ţi-a pus stele în ochi? Vreo pasăre oring? o întreb erotic şi misterios sperînd a o cuceri. Ea în schimb, îşi aprinde ochii cu o flacară verzuie şi îmi intră în suflet încălţată cu bocancii ce şi i-a cumpărat ieri. Niciodată nu fusesem călcat aşa în picioare. Necazul era că afară se instalase ploaia iar bocancii, dragii ei bocanci, erau plini de noroi. Nu-i nimic îmi zic, pornesc aspiratorul de gînduri şi sigur se va face curaţenie. Şi într-adevăr, nu m-am înşelat. În cîteva secunde totul în jur se albise. Pînă şi cele trei tablouri de pluş de pe perete dispăruseră. Totul în jur devenise alb. Alb alb ca un bulgăre de zăpadă ce se mişca continuu. Indubitabil se mărea, pentru că pentru el nu există "undo".<br /></div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-3493837705777295932007-10-09T14:29:00.000+03:002007-10-09T15:03:51.993+03:00Masaj<div align="justify">Durerile de cap fac bine uneori. Te obligă să faci o pauză să gîndeşti. Dintr-un robot devii înapoi om. Sentimente şi dorinţe mă invadează. Îmi bag mîinile în buzunarele rimelate şi mă relaxez în scaun. Închid ochii şi apoi îmi aduc aminte că uitasem ceva: obligatoria declaraţie de dragoste. Despre frunze, despre nori, despre noi. Apoi îmi povesteşte cum era înainte, trupa rock "Debite" şi concertele după lansarea primului album. Mi-l dăruieşte şi îl ascultăm împreună. Inflexiuni sonore ale unui răsărit de soare, aer medieval umplut şi strivit de vise. Deasupra ferestrei aleargă un jaguar după muşte. Sălbaticele muşte însă mă muşcă de piele tatuîndu-mi pe braţ litera "O".</div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-39833857175613049872007-09-27T12:43:00.000+03:002007-09-27T12:52:01.570+03:00Film artistic<div align="justify">Mă simt artist. Din cînd în cînd în cînd mă joc cu muzele. Jonglez cu ele printre degete ca şi cum ar fi nişte monede, iar apoi le pun aripi. Nu să zboare ci doar să îmi facă vînt. E cald afară, iar racoarea mă transformă în artist.</div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-77115311746322728952007-09-20T12:42:00.000+03:002007-09-20T12:57:59.777+03:00Întrebare pentru alte suflete<div align="justify">Dacă Mercedes e maşina care ajunge întotdeauna la destinaţie, atunci sînt un om asigurat. Ultimul drum e de acum sigur şi fără obstacole. Am găsit maşina perfectă pentru aşa ceva. Solidă, mare, încăpătoare şi neagră (în ton cu funeraliile) şi nu te lasă la greu. Dricul perfect. Un Mercedes negru, masiv, cu impresia de somptuozitate inclusă. Dar surpriza cea mai mare vine la urmă, numarul maşinii: IS-16-RAI. Cu aşa o destinaţie... e tentantă propunerea. Ar trebui să-i schimbe totuşi culoarea, să o facă albă sau aurie şi cu îngeraşi pe ea. </div><div align="justify">Dacă stau şi mă gîndesc mai bine, noroc cu poliţiştii că nu te lasă să-ţi pui numere la maşină care să înceapă cu litera "i" sau "o", că dacă nu, sigur întîlneam vreun bolid vopsit în roşu şi negru cu numarul IS-66-IAD. Chiar oare ce maşină s-ar potrivi pentru un dric nu numărul IAD?</div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-33570251089324323132007-09-17T08:58:00.000+03:002007-09-18T17:08:56.535+03:00Despre dorinţeÎn sfîrşit, puţină detaşare. Rîd. Sînt într-adevăr fericit. Rîd cu gura pînă la urechi încercînd a prinde în dinţi răsăritul. Ciudat are gust a ciocolată. Însă nu ăsta e motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineaţă (asta ar însemna să mănînc de fiecare data raze de soare, şi cred că o dată şi o dată tot îmi vine greaţă). Mă definesc cu verbul "a dori". Pur şi simplu privesc viaţa în dorinţe. Unele mai moi, altele mai tari, unele slabe, altele steroidizate, umflate în exces. Nu e important ca ele să ţi se împlinească, ci mai important e să ai capacitatea să ţi le doreşti. Restul vine de la sine. Viaţa nu trebuie să ţi-o programezi. Sau poţi să ţi-o programezi, dar sa nu faci o tragedie dacă nu-ţi iese. Drumul ţi-e pavat şi cu greu poţi să muţi pietrele.<br />Eu mi-am zis că la pînă 20 de ani sînt la facultate, pînă la 30 mă însor, pînă la 40 îmi fac casă şi la 50 de ani am să public un best seller şi apoi încep să mă plimb prin lume. După 50 de ani nu îndrăznesc să mă mai gîndesc la ceva. Eu deocamdată sunt norocos. Primul obiectiv l-am bifat, al doilea îl bifez la anul. Celelalte cine ştie, poate nici nu vor conta dacă se îndeplinesc, printre atîtea alte dorinţe care îmi cotropesc gîndurile.<br />Şi încă ceva, excesul de dorinţe nu dăunează grav sănătăţii.Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-5975504316780439462007-09-09T15:23:00.000+03:002007-09-09T16:21:55.045+03:00Schimbare<div align="justify">Şi a vrut să-mi fugă vara şi-am fugit şi eu cu ea. Suntem îndrăgostiţi, fugind undeva spre piramide, ea sprintînd la 100 metri garduri, eu tîrîndu-mă după ea, strîns ţinînd în mînă trena rochiei ei curcubitacee. S-au terminat gardurile şi ne-am oprit în sfîrşit pe o plajă mediteraniană. Mă şterg de praf şi-mi oblojesc rănile. Ea se dezbracă şi rîde la soare, iar eu zîmbesc. </div><div align="justify">"Hai să înotăm" îmi spune şi aleargă spre apă. Mă ridic şi fug după ea sperînd să o împiedic să facă acest lucru. Nu ştiu să înot, iar apa îmi dă senzaţia de sufocare. Din păcate nu am ajuns-o, iar ea s-a aruncat în apă şi a tot plecat înotînd. În disperare mi-am pus cele două bărci cu motor în picioare şi am rupt-o la fugă peste valuri. Primele două sute de metri, manevra mi-a reuşit, apoi am început să mă scufund fără scăpare. Nici nu mai aveam putere să mai strig după ajutor, cred că nici nu mai avea rost să fac acest lucru. Nu avea cine să mă mai salveze. Aşa că, în cele cîteva secunde cît mi-au mai rămas pînă la fundul mării, devenisem un om obişnuit şi îmi contemplam toată viaţa împreună cu un rechinaş cu care m-am împrietenit în timp ce mă scufundam. La un moment dat, el scoase un carton pe care scria: "La mulţi ani, avem deja un anotimp şi creştem!"</div><div align="justify">"Bună ziua! D-l Angelov?" am auzit o voce molipsitoare adresîndu-mi-se din spate.</div><div align="justify">"Da" îi răspund ştergîndu-mă la ochi, proaspăt trezit din somn.</div><div align="justify">"Daţi-mi voie să mă prezint. Eu sunt Toamna".</div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-87369778540071304802007-08-31T15:17:00.000+03:002007-08-31T15:32:17.655+03:00Simplitate<div align="justify">Sufăr de un oraş în goană. Singur între cîmpiile sufletului, cea superioară şi cea inferioară, privesc de la fereastra maşinii organice. Blocurile îmi defilează prin faţă, strecurate printre frunze de castani, cu rădăcinile în inimi. Eu, tu, noi... ce mai contează cine toarnă apă. Veşnicele frunze, îmi acoperă veşnicele blocuri. Doar eu mai stau cu Dor de vorbă, întins pe una dintre cîmpii, scăldat de vînt şi de copii. Şi-apoi sufăr de Tine, cine eşti tu?, şi-ţi scriu poezii sau doar rădăcini de poezii cum ar fi "Te ador, uşor, mărunt, centimetru cu centimetru...".</div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3559590062137678260.post-82241440555948770992007-08-09T16:25:00.001+03:002008-12-14T09:47:27.409+02:00My pepsigirl<div align="justify"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvVwVy4BF01BuOd3IpXBW75OgN9YmVOVpV6UiJPm1tYAj3LKRb9jgTVz6cn14QSOClU-xV_J-1gqPMYf9NynAIjsQ6vVB1gC1RdC3zpM3V31KAnxJ_t4v0cXenRfMqkKt-7fQtSGXBdmc/s1600-h/inel2.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5096704484865329618" style="margin: 0px 10px 10px 0px; float: left; width: 146px; height: 110px;" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvVwVy4BF01BuOd3IpXBW75OgN9YmVOVpV6UiJPm1tYAj3LKRb9jgTVz6cn14QSOClU-xV_J-1gqPMYf9NynAIjsQ6vVB1gC1RdC3zpM3V31KAnxJ_t4v0cXenRfMqkKt-7fQtSGXBdmc/s320/inel2.jpg" border="0" height="129" width="168" /></a></div><div align="justify">"Oana Costan, născută la 13 noiembrie 1984, vrei să fii soţia mea?"<br />"Omg, mai spune-mi o dată înainte să-ţi răspund, că îmi place cum sună!"</div><div align="justify">Aceast dialog s-a repetat de vreo trei ori pînă să îmi spună "Casian, mi-ar face mare plăcere să devin soţia ta". Aşa s-a întîmplat, pe scurt, acum vreo două săptămîni, la mare. Emoţie. Fericire. Îmbrăţisări. Dragoste. </div><div align="justify">Dacă femeile se gîndesc cum vor arăta în noaptea nunţii în rochia de mireasă, bărbaţii cred că se gîndesc mai mult cum să o ceri de soţie pe cea pe care o iubeşti. Întotdeauna m-am gîndit că trebuie să fie un moment special care să-ţi rămînă în minte toată viaţa. De-a lungul anilor am construit zeci de planuri, de la chestionare hazlii în care ultima întrebare să fie "Vrei să fii soţia mea?", pînă la pancarte trase de avioane sau deltaplane. Pînă şi închirierea unei spaţiu publicitar stradal care să afişeze mesajul potrivit facea parte din planurile mele sau chiar şi o simplă foaie de hîrtie pe care ea, aleasa, urma să bifeze cu o cariocă răspunsul corect. Apoi înrămam totul şi îl aşezam undeva pe perete în camera noastră, aşa, să ne amintim întotdeauna de acel moment.</div><div align="justify">Dar nu a fost să fie aşa. A fost pur şi simplu o noapte magică, pe plajă, unşi de razele lunii pleoştită în mare, scăldaţi în dorinţă şi dor. Nu am avut nici un inel pregătit (totul trebuia să se întîmple săptămîna următoare... probabil că în astfel de momente nici nu-ţi trebuie aşa ceva), aşa că am cerut-o de soţie cu un inel de la o sticlă de Pepsi. Ce să fac, e tot ce am găsit rotund în jurul meu în acel moment. Apoi am început să ne facem planuri.</div><div align="justify">Romantismul a apus abia spre dimineaţă, printre cearşafurile camerei 18, cînd epuizaţi adormirăm îmbrăţişaţi.</div>Cas Kersanoffhttp://www.blogger.com/profile/16362543847169866035noreply@blogger.com0