Traducător. În devenire

Cu mine în mine sap căutând cuvintele. Cele mai simple şi cele mai neînţelese. Poate aşa îmi găsesc şi eu un rost: traducător autorizat de inimi. Târnacopul mi se înfinge adânc agăţat de un nou cuvânt. Pentru astăzi: INEFABIL (care nu poate fi exprimat în cuvinte). Şi atunci, dacă într-adevăr există acest cuvânt, ce rost mai are să mai scriu?

Abscons

E 2 noaptea şi caut călimara cu cerneală să mă împuşc în mână. N-am mai scris demult despre mine şi despre cerneală. O simt cu îmi mângâie mână desenându-mi de obicei literele O. şi U., ca nişte prescurtări existenţialiste. De cele mai multe ori, când îmi pun fesul antemporal şi înfrunt secunda, alerg la primul izvor cu vise şi încerc să-mi şterg tatuajele imaginare. Însă ele, literele, prescurtările, rămân acolo urmărindu-mă toată viaţa. Doar cerneala din când în când îşi mai schimbă culoarea.

Siguranţă

M-am înfipt în buzele ei ca în nişte airbaguri frontale în urma accidentului provocat de culoarea neobişnuită a frunzelor. Nu erau verzi, ci căpătaseră o nuanţă roză-liliachie exact ca ochii ei. Într-adevăr nu putea fi de prin partea locului. Dovadă stătea umbra care, în disperare de cauză că nu se putea afirma, mima iubirea prin sărut şi îmbrăţişări tandre. Centura de siguranţă lipsea, aşa că în cîteva secunde am arhivat viitorul. Asta ca să pot compara în trecut ce s-a întâmplat în viitor.

PS: Dacă nu înţelegi ce se întîmplă să ştii că mă scurg fluid din Viitor.
Destinaţia curentă: Prezent.
Destinaţia viitoare: (cel mai probabil) Trecut.