Nostalgica lună mă străpunge
Cu coastele ei diafane,
Mă ghemui în versuri şi strig către mare:
"Albatrosul meu negru iar moare!"
C-un ultim efort tot valul
Imi scapă durerea de rime nocturne,
Imi prinde călcîiul şi-l trage-n adîncuri,
Gem de plăcere: Sunt în altă lume!
Am aripile albe acum, albe ca spuma,
Dar roţile-mi sunt dezumflate,
M-a prins rîzînd pe plajă nostalgica lună
Şi mi le-a spart cu coastele ei diafane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu