Doar inorogul s-a mai înfipt în mine. Sălbatic, dezorientat, fără precizie îmi sparge splina. Eu încerc să-l fac să înţeleagă că nu cunosc toate simţurile lumii. El nu percepe vorbele, ci doar gesturile. A surzit în timpul bombardamentelor de aseară. Totuşi, mîinile mele descriu un cerc imens, ca un fel de inimă transparentă. Se văd venele şi arterele sclipind în bătaia soarelui (interior). La un moment dat, se retrage şi galopează nebun, căutînd o altă mentalitate.Eu mă agăţ de piciorul aceleiaşi fete, ce mă duce la aceeaşi casă. Mă întinde în acelaşi pat şi îmi pictează braţul stîng cu acelaşi corn de inorog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu