M-am înfipt în buzele ei ca în nişte airbaguri frontale în urma accidentului provocat de culoarea neobişnuită a frunzelor. Nu erau verzi, ci căpătaseră o nuanţă roză-liliachie exact ca ochii ei. Într-adevăr nu putea fi de prin partea locului. Dovadă stătea umbra care, în disperare de cauză că nu se putea afirma, mima iubirea prin sărut şi îmbrăţişări tandre. Centura de siguranţă lipsea, aşa că în cîteva secunde am arhivat viitorul. Asta ca să pot compara în trecut ce s-a întâmplat în viitor.
PS: Dacă nu înţelegi ce se întîmplă să ştii că mă scurg fluid din Viitor.
Destinaţia curentă: Prezent.
Destinaţia viitoare: (cel mai probabil) Trecut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu