Cel mai frumos lucru

Stau uneori şi mă gîndesc (fac lucru acesta cînd îmi sorb porţia zilnică de singurătate) la cele mai frumoase lucruri din viaţa unui om. Evenimente sau sentimente? Stări sufleteşti sau oameni? Oscilez între a alege emoţie sau întîmplări. Nu-mi dau bine seama care sînt criteriile după care ar trebui să judec şi să stabilesc verdictul, însă mi-am dat seama aseară, deşi pare ciudat, că nu ţine de fericire. Fericirea apare şi dispare sau apare de mai multe ori. Deci, cel mai frumos lucru nu este o fericire, n-aş putea niciodată să compar şi să aleg între două fericiri. Din multe puncte de vedere ele sînt egale şi e bine să rămînă aşa. Fericirea ca mediu este un lucru frumos, dar trebuie căutate esenţele fericirii, adică cauzele ei. Evident, fericirea e doar un efect.

Pentru mine cel mai frumos lucru nu ţine de întîmplări, sentimente sau stări sufleteşti, ci mai degrabă de împliniri. A fi împlinit este echivalent cu a fi fericit. Sub toate punctele de vedere, de la dragoste şi carieră, pînă la prieteni şi distracţie. Iar lucrul care mă face să mă simt cel mai împlinit se numeşte Oana.