miercuri, 28 aprilie 2010

Abscons

E 2 noaptea şi caut călimara cu cerneală să mă împuşc în mână. N-am mai scris demult despre mine şi despre cerneală. O simt cu îmi mângâie mână desenându-mi de obicei literele O. şi U., ca nişte prescurtări existenţialiste. De cele mai multe ori, când îmi pun fesul antemporal şi înfrunt secunda, alerg la primul izvor cu vise şi încerc să-mi şterg tatuajele imaginare. Însă ele, literele, prescurtările, rămân acolo urmărindu-mă toată viaţa. Doar cerneala din când în când îşi mai schimbă culoarea.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Cei drept.......ai talent.Ai talent si te-as ruga sa nu ti-l vinzi pe un pumn de migdale amare si pe o sticla de vin ieftin cum au facut altii.Ai putea sa scrii,sa publici....desi,fii convins ca-n Romania asta nefireasca nu poti supravietui asa.Succes!Ai ceva din nebunia literara a lui Fanus Neagu.