Marea evadare s-a produs. Oana se plimba acum fericită pe gazonul din spatele casei. Cînd stingea o lumînare, cînd aprindea alta, totul într-un echilibru perfect. Şi-a ales o pereche de cercei, dintre cei ce au înflorit în grădină, care în urechile ei au devenit strălucitori şi, instantaneu, i-au crescut aripi. Nişte aripi mari şi tari, de piatră, cu care s-a ridicat în aer.
Respira un alt aer acum, o combinaţie halucinogenă de emoţie şi extaz, care o introducea, fără să vrea într-o lume nouă. O lume pe care cîndva, la începuturile omenirii, o mai gustase. Prea puţin însă. Amintirile de atunci erau confuze, aşa că, mai mult sau mai puţin totul îi părea nou şi captivant.
Totul era plăcut, briza ce o susţinea în aer a căpătat forma unei cozi de balenă ce tot bate apa oceanului, astfel că zborul se asemăna mai mult cu o plimbare pe valuri. Totul pînă cînd simţi dorinţa de a ateriza undeva. Nu a obosit, ci doar s-a gîndit că ar fi bine să iubească din nou.
Respira un alt aer acum, o combinaţie halucinogenă de emoţie şi extaz, care o introducea, fără să vrea într-o lume nouă. O lume pe care cîndva, la începuturile omenirii, o mai gustase. Prea puţin însă. Amintirile de atunci erau confuze, aşa că, mai mult sau mai puţin totul îi părea nou şi captivant.
Totul era plăcut, briza ce o susţinea în aer a căpătat forma unei cozi de balenă ce tot bate apa oceanului, astfel că zborul se asemăna mai mult cu o plimbare pe valuri. Totul pînă cînd simţi dorinţa de a ateriza undeva. Nu a obosit, ci doar s-a gîndit că ar fi bine să iubească din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu