sâmbătă, 2 iunie 2007

Evadarea

Dimineaţa asta totul era altfel. Cu o vizibilă fericire în ochi, Oana se îndreaptă spre fereastră. Dincolo, se înţelege totul era altfel. Vîntul mirosea a cer senin, iar muşcatele verzi, atîrnate de balcon fredonau cîntece de dragoste. Romantismul înflorise în toate firele de iarbă ca şi cum gazonul din faţa ochilor era, de fapt, un cîmp imens de cercei albi, aburind de dorinţe erotice. Încet, încet fiecare lumînare îşi aprindea singură inima, aducînd tot mai multe umbre.
Privea înmărmurită totul. Nu înţelegea ce se întîmplă. Ieri, în colţul acela de grădină, era doar un leagăn normal, natural, încă de pe vremea bunicii. Azi, parcă s-a transformat într-o veioză, uşor metaforică, ce încearcă se lumineze trecutul.
Cu o mînă apasă butonul şi aprinse fulgerul. Atunci îşi dădu seama. De cinci ani se pregătise de mutarea asta. Aleargă repede la calculator şi începe a desena o piatră imensă, uriaşă, pe care abia să o poată ridica. Cu un efort reuşeşte şi o aruncă spre fereastră. Geamul se sparse şi acum, în şfîrşit reuşise. Evadase dincolo.

Niciun comentariu: